Cea mai neagră zi: 22 martie 1965. Cu mortul în siciru, Ceaușescu trage sforile să devină stăpânul României. ”Gheorghiu Dej, cui ne lașiiii???”

Gheorghe Gheorghiu-Dej decedează pe 19 martie 1965, la ora 17.53, în reședința sa din bulevardul Aviatorilor. Cu mortul pe catafalc, Nicolae Ceaușescu trage sforile, vorbește cu liderii importanți comuniști – Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș ori Alexandru Drăghici – și devine noul secretar general al Partidului Comunist din România, practic, președintele republicii. Începe cea mai neagră perioadă din istoria noastră: 25 de ani de întuneric complet

loading...

La începutul lui 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dictatorul, e grav bolnav. Pe 7 martie au loc alegerile pentru Marea Adunare Națională, dar el apare pe înserat, deși, de obicei, făcea acest lucru la prima oră. Iese tot mai rar în public. Pe 19 martie, buletinul de știri de la radio începe ceva mai târziu. Se citește comunicatul CC al PMR, în care, cu ”profundă durere”, se anunță ”încetarea din viață a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, după o boală grea”. Cancer la ficat. La ora 23 se stabilește doliu național până pe 24.

Nicolae Ceaușescu nu este, însă, afectat de această perioadă. Cu mortul pe catafalc, începe să tragă sforile pentru a deveni noul lider. Poporul merge să se reculeagă. Mitingul de doliu se desfășoară în fața Palatului Republicii. Un glas sfâșietor urlă la microfon: ”Gheorghiu-Dej, Gheorghiu-Dej, cui ne lașiiii?” E vocea lui Chivu Stoica.

”Scânteia” anunța cu litere imense decesul unui dictator. Curând, altul avea să-i ia locul 

În timp ce liderii politici încep să sosească la București, pentru funeralii, Nicolae Ceaușescu adună ”piesele grele” în Cartierul Primăverii. E hoț, lucrează frumos. Îi propune, prima oară, lui Ion Gheorghe Maurer să devină stăpân peste țară. Acesta refuză: nu e român, e intelectual, iar PRM este partidul clasei muncitoare. Zice ”pas”. Se merge la Chivu Stoica. ”Am lucrat, întotdeauna, sub tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, n-am pregătire intelectuală”. Refuz din nou. Emil Bodnăraș. Origine ”încurcată”, fusese multă vreme pe la Moscova…Pas. Ultimul e Alexandru Drăghici. ”Sunt învățat să execut, nu să gândesc”. Ceaușescu a jucat perfect. Știa de la început că toți vor refuza, dar a zis să-i intrebe, totuși, ca să dea bine. Cunoaște, de asemenea, că unicul adversar adevărat este Gheorghe Apostol: are origine muncitorească, a fost un apropiat al fostului dictator, e uns cu toate alifiile. Așa că vorbește cu Maurer, îi spune că-l va ține alături, doar ca să-l propună la plenara din 22 martie. Vine congresul. Apostol – care în ultimele zile de viață ale lui Dej a vorbit cu acesta pentru a prelua mandatul – vine la festivitate. E ferm convins că va fi propus, numai că Maurer se ridică, cere cuvântul, drege glasul și-l anunță pe…Nicolae Ceaușescu. Apostol este frânt, rămâne cu discursul în buzunar, cerul se prăbușește peste el. A crezut că dacă are sprijinul Primului Ministru și al Ministrului de Interne, e ca și ales, dar n-a fost așa…

Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, 50 de ani de comunism

Ceea ce a urmat, se știe. Nicolae Ceaușescu e numit noul Secretar General, Dej e înmormântat pe 24 martie, iar noul dictator e ”uns”, oficial, pe 11 iulie 1965Urmează 25 de ani de întuneric.

Iulie 1965. Primul congres cu Ceaușescu la timonă.

 

Sursa: https://a1.ro/premium/cea-mai-neagra-zi-22-martie-1965-cu-mortul-in-siciru-ceausescu-trage-sforile-sa-devina-stapanul-romaniei-gheorghiu-dej-cui-ne-lasiiii-id745293.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *