Ham-ham! România a avut un PRIM MINISTRU cu patru mandate, care lătra ca un cățel, mergea în patru labe, și-și mușca colegii. Apoi cerea iertăciune, în genunchi

Dimitrie Alexandru Sturdza a fost unul dintre cei mai longevivi prim-miniștri din istoria noastră, cu patru mandate, începute în 1895 și terminate în 1909. Treptat, a început să aibă grave probleme de sănătate. Lătra, se băga pe sub birourile colegilor și îi mușca ori ciupea. La Paris, a ars perdelele hotelului în care stătea, apoi s-a pus în genunchi, cerând iertare. A murit într-un sanatoriu, la 81 de ani, în 1914.

Dimitrie Alexandru era de viță nobilă. Născut la Miclăușeni, în 1833, într-o familie cu ștaif, cea a Sturdzeștilor. Tatăl, vornicul Alexandru, l-a dat la carte de mic, educațiune aleasă. După ce a terminat liceul în țară, a plecat în lumea cea largă, la Berlin, Munchen, Freiburg ori Bonn, pentru a studia Dreptul. La 1857, după întoarcerea în țară, e secretar al Divanului Ad-hoc constituit în Moldova. Participă la Unirea din 1859 și pentru că domnitorul îl vede un tânăr de toată isprava, cult, muncitor, îl pune secretarul său. În numai trei ani, însă, Dimitrie Alexandru Sturdzaavea să devină adversarul lui Cuza Vodă. Publică un articol defăimător la adresa acestuia. E condamnat, apoi e surghinuit la o mănăstrire din Moldova. Face parte din ”Monstruoasa coaliție”, contribuie la lovitura de stat din 11 februearie 1866. Susține sus și tare că monarhia constituțională ereditară este singura șansă a tânărului stat.

Carol I este adus în țară. Sturdza este unul dintre fondatorii PNL și, pentru că viitorul rege îl consideră o minte luminată, devine, pe rând, ministru al Agriculturii, Comerțului și al Lucrărilor Publice. Apoi deține portofoliul Finanțelor. După moartea lui Ion Brătianu preia conducerea PNL, în 1892. Regele vine cu principiul rotației guvernamentale, astfel că Sturdza este desemnat de patru ori să formeze Consiliul de Miniștrii, deținând funcția de premier.

15 octombrie 1895 – 2 decembrie 1896

12 aprilie 1897 – 23 aprilie 1899

27 februarie 1901 – 4 ianuarie 1906

24 martie 1907 – 9 ianuarie 1909

Acestea sunt perioadele sale de ”domnie” în fruntea guvernului. Primele semne ale bolii apar pe fondul unor mari tensiuni politice din interiorul PNL. Aripa ”Ocultă” din partid vrea să-l înlăture de la șefie, cel mai mare adversar al premierului fiind Eugeniu Carada, acesta dorindu-l la cârmă pe Ionel Brătianu. Sturdza, trecut de 70 de ani, se enervează, e din ce în ce mai de neînțeles. ”Poporanismul” notează că premierul plânge, ca din senin, la ședințele Consiliului de Miniștrii. Ajunge să se pună în patru labe, să latre și să-și muște, pe sub masă, colegii.

„Fericită ţara care poate să aibă un prim ministru nebun şi îl ține zece ani!”

loading...

Regele Carol I află imediat și dă ordin ca Dimitrie Alexandru Sturdza să fie trimis la Paris, la consult. E 1908, Sturdza e prim ministru activ. Stă la hotelul ”St. James” înainte de a ajunge la clinică. Aici dă foc perdelelor, are accese de nebunie puternice. Apoi se pune în genunchi, cere scuze. Fostul deputat Dan Amedeo Lăzărescu, membru marcant al PNL, povestește o istorioară tragico-comică din acea perioadă. Medicii din Orașul Luminilor au confirmat că şeful Consiliului de Miniştrii îşi pierduse minţile de multă vreme. La momentul controlului făcut pe ascuns în străinătate, doctorii au vrut să ştie ce este bolnavul. „Ce funcţie îndeplineste acest domn în ţara lui?”. Însotitorii zic: „Prim-ministru”. „Dar de câtă vreme este prim-ministru?” „În ultima vreme, de doi ani, dar a mai fost înca vreo 10 ani!” „Pai, zic ei, este nebun de 10 ani!” Şi aduagă: „Fericita ţara care poate să aibă un prim ministru nebun şi îl ține zece ani!”, spune legenda.

Într-o caricatură a vremii

Este ”liberat” de la Spitalul ”Sf. Antonie”. E toamna lui 1908 când revine la București. Titu Maiorescu îl vede și notează: ”E sfârşit. Început de paralizie cerebrală; accese de alienaţie senilă, când cu iritare violentă, când sub formă de manie religioasă, cruci, cereri de iertăciune“. Pe 9 ianuarie 1909 este eliberat din funcție și înlocuit cu Ion I. C. Brătianu.

Decedează, într-un sanatoriu, la 81 de ani, în octombrie 1914.

Sursa:  https://a1.ro/premium/hamham-romania-a-avut-un-prim-ministru-cu-patru-mandate-care-latra-ca-un-catel-mergea-in-patru-labe-sisi-musca-colegii-apoi-cerea-iertaciune-in-genunchi-id759848.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *