Il cheamă Neculai Spumă și are azi 98 de ani. Este supraviețuitor din prizonieratul rusesc. Povestea lui iti da fiori: „Luam cămașa de pe noi, o scuturam de păduchi si…”

În perioada iunie 1942 – februarie 1943, în zona orașului Stalingrad, din sudul Rusiei, s-au purtat cele mai sângeroase lupte din istoria omenirii. În conflict, România se afla de partea Germaniei naziste. Luptele s-au încheiat cu victoria Rusiei. Peste 158.000 de soldați români au murit, au fost răniți, dați dispăruți sau luați prizonieri. Printre aceștia și Neculai Spumă, azi în vârstă de 98 de ani, din satul Dumești – Vaslui.

Desfășurată într-o zonă de interes strategic atât pentru Axă (bloc militar format din Germania, Italia și Japonia, cărora li s-au alăturat România, Ungaria și Finlanda), cât și pentru Rusia, Bătălia de la Stalingrad a reprezentat un moment de cotitură pentru cursul general al celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, prin implicarea armatei române, combatantă alături de Germania nazistă, a însemnat unul dintre cele mai dramatice momente din istoria noastră militară.

Derulate în perioada iunie 1942 – februarie 1943, pe linia râ­u­lui Don, spre orașul Stalingrad, teribilele înfruntări s-au încheiat cu un bilanț tragic. Axa a pierdut peste 800.000 de soldați, dintre care circa 158.000 de români.

Bătălia de la Cotul Donului a cunoscut două etape: prima – de ofensivă a Axei (perioada iunie – octombrie 1942) și cea de-a doua, de contraofensivă sovietică – „Ope­ra­țiunea Uranus” – din 19 noiembrie 1942 până în februarie 1943. „Armata română a participat la Stalingrad cu două corpuri: Armata a 3-a și Armata a 4-a, dispuse de-a dreapta și de-a stânga Armatei a 6-a germană, condusă de generalul Friedrich von Paulus, una dintre cele mai puternice armate combatante în cel de-al Doilea Război Mondial. În «Opera­țiunea Uranus», rușii, conduși de generalul Gheorghi Jukov, nu au atacat frontal, pentru că nu aveau șanse de izbândă, ci pe flancuri, unde se aflau armatele române, maghiare, italiene. Armatele române nu erau nici dotate, nici bine pregătite, pentru a putea face față armatelor lui Jukov. Asta a dus la încercuirea gru­pului central”, a explicat conf. univ. dr. Ionuț Nistor, de la Cate­dra de istorie contemporană a Fa­cultății de Istorie a Univer­si­tății „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Despre slaba dotare, de la elemente de tehnică militară până la echipamentele soldaților și toate cele necesare pentru a rezista pe liniile de front, dau mărturie chiar supraviețuitorii acelei bătălii.

„Pe front era mizerie mare. Luam cămașa de pe noi, o scuturam de păduchi, înghețam bine în timpul acesta ș-apoi o puneam înapoi. Ferească Dumnezeu ce mizerie! Mâncare ne aducea o dată pe zi un bucătar: prafuri de-acele germane, cu care tulburau apa (n.r. – supă instant). Nici vase n-aveam; luam câte-oleacă de mâncare de-aceea cu capacul bidonului. Rușii aveau o armă automată care trăgea proiectil după proiectil. Mulți o mai murit!”, povestește moș Neculai Spumă.

 

sursa:https://aktualnews.ro/2018/01/30/il-cheama-neculai-spuma-si-azi-98-de-ani-este-supravietuitor-din-prizonieratul-rusesc-povestea-lui-iti-da-fiori-luam-camasa-de-pe-noi-o-scuturam-de-paduchi-si/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.