Misterele uneia dintre cele mai mari nenorociri din istoria României: „Era gol, fără mâini, fără picioare, dar nu m-am gândit că e el. ”

Pe data de 24 mai 2004, la ora 5:50 în comuna Mihăilești, județul Buzău, pe DN2 (segment din drumul european E85), la 32 de kilometri sud de Buzău, a avut loc o explozie datorată accidentului unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu.

Bilanțul victimelor arată că au fost 18 morți (dintre care șapte pompieri, trei localnici și doi jurnaliști ai postului TV Antena 1) și 13 răniți grav.

Un crater cu adâncime de 6,5 metri și un diametru de 21 metri s-a format în jurul locului exploziei, iar bucăți de metal au fost aruncate pe o rază de 200 de metri afectând acoperișurile mai multor case din zonă.

Cei trei reprezentanți ai firmelor care au asigurat transportul și livrarea azotatului de amoniu, Ionel Ionuț Neagoe, administratorul Ney Transport SRL, Mihai Gună, patronul Mihtrans SRL și Ion Gherghe, fost director al combinatului Doljchim din Craiova au fost condamnați la câte patru ani de închisoare.

Așa sună descrierea seacă a uneia dintre cele mai tulburătoare tragedii petrecute în România post-decembristă și care a lăsat în urmă o țară paralizată de nenorocirea pe care o vedea pe micile ecrane și multe familii împietrite de durere.

La 14 ani de la producerea accidentului, uitarea s-a mai așternut, dar n-a putut șterge întrebările care s-au născut după explozia dela Mihăilești. În presa vremii, au existat mai multe mistere legate de felul în care s-a desfășurat ancheta punctate în ziarele de-atunci.

CINE A ANUNȚAT PRODUCEREA ACCIDENTULUI?

În fond, totul a plecat de la un accident auto în care a fost implicat un camion care transporta o importantă încărcătură de azotat de amoniu, iar poliția, pompierii precum și celelalte echipaje au sosit la fața locului după ce au primit un telefon pe unul dintre numerele de urgență 961, 955, 981, care erau valabile în țara noastră. Din cauza tehnologiei de la acea vreme, cei care au primit telefonul nu au izbutit să identifice autorul apelului, care anunța accidentul tirului.

loading...

CUM S-A INVESTIGAT ACCIDENTUL?

Generalul Dan Voinea declara pentru Revista 22 că ancheta nu a respectat regulile aproape deloc.

„La Mihăilești a fost inițial un accident de circulație (trebuie demonstrat din ce cauza s-a produs), urmat de un accident colectiv de muncă, în cazul pompierilor, al polițistului și al jurnaliștilor morți în explozie. Accidentul de muncă, conform legii, intră în competență exclusivă a procurorului, deci polițistul nu poate decât să ajute. Când are loc un accident de muncă, înainte de a ajunge la locul faptei, procurorul trebuie să telefoneze la postul de poliție sau la poliția județeană pe rază căreia s-a întâmplat necazul și dispune luarea de măsuri de pază a locului unde s-a produs evenimentul, că să nu pătrundă nimeni acolo.”

CE S-A ÎNTÂMPLAT CU RESTURILE UMANE

Același general a vorbit despre ce s-a întâmplat cu resturile omenești de la fața locului.

„ Toate resturile omenești, dar absolut toate, și ultimul fir de păr, trebuie luate de acolo. Toate se strâng, se marchează într-un fel și se pun individual în săculeți de plastic, pe care se pun bilețele cu locul unde au fost găsite, apoi se trimit la Institutul Medico-Legal. Procurorul trimite și o ordonanța prin care cere expertizarea tuturor resturilor umane. Se pun întrebări de genul: cauza decesului? cum s-a produs decesul? de când datează moartea acestor țesuturi? Se cer și probe biologice și se face o analiză a sângelui, pentru a vedea dacă persoană a fost otrăvită etc. Totodată, se face o recunoaștere a cadavrelor și după aceste analize biologice, în special a ADN-ului. În afară de cercetarea la față locului, cel puțin pentru persoanele dispărute, se iau probe de ADN de la familie.

 Cu mulți ani în urmă, lângă Urziceni, a căzut un avion al companiei Malev. Eram procuror criminalist acolo și-mi aduc aminte că cercetarea a durat două săptămâni, pentru că a fost destul de greu de căutat. Avionul a tăiat un zăvoi, unde au căzut resturi, bucăți din avion pe o distanță de 2-3 km. S-a făcut atunci un cordon format numai din milițieni, pentru că oamenii să nu între și să fure probele. ”

CE A RĂMAS ÎN URMĂ?

Vali Gheorghe, unul dintre jurnaliștii, care fusese anunțat de accidentul petrecut la Mihăilești în zorii zilei de 24 mai 2004, a ajuns ceva mai târziu la locul evenimentului, a oferit câteva declarații cutremurătoare pentru Mediafax despre momentul în care a văzut ce a lăsat în urmă explozia:

„Am primit acelaşi mesaj pe care l-au primit toţi jurnaliştii. Suna aşa: «auto-accidentare urmată de un incendiu la cabina unui autotir, nu sunt persoane încarcerate». Nu am vrut să mă duc iniţial, pentru că fiind întuneric dacă nu prindeam imagini interesante cu flăcări nu era o ştire. Mi s-a părut o ştire slabă, am tărăgănat-o şi apoi, aflând că este vorba despre un tir cu îngrăşăminte chimice, am decis să plec gândindu-mă că poate iese ceva legat de poluare, mai ales că mesajul, fiind trimis la toţi jurnaliştii, mă gândeam că se vor duce toţi acolo. Am mers încet, a fost şansa vieţii noastre. Am întârziat două minute. Eram la doi kilometri de locul exploziei când s-a produs. A fost cam cât un bloc cu zece etaje. Am ajuns primul acolo. Era o linişte mormântală, erau numai morţi. După ce am tras primele două cadre, şeful de post, care era întins pe şosea, m-a strigat pe numele mic. Mi-a zis să-l duc la spital, să nu moară, nu mai avea haine. M-a marcat clar, nu se poate uita aşa ceva”, spunea Vali Gheorghe, care între timp a renunţat la presă.

El este cel care a chemat ambulanţa după explozie.

„Eu am chemat Salvarea, că nu ştia nimeni ce era acolo. Nu mă gândeam că e cineva din presă printre victime, nu-mi făceam nicio problemă. Am trecut de două-trei ori pe lângă Ionuţ, era cu faţa în jos, era gol, fără mâini, fără picioare, dar nu m-am gândit că e el. Nici nu-i văzusem maşina. Apoi a venit cameramanul de la TVR, care mi-a zis că ar fi el acolo jos. Am mers amândoi lângă cadavru şi ne-am dat seama că era Ionuţ, fără viaţă. Nu ai cum să uiţi aşa ceva niciodată”, mai declara Vali Gheorghe.

Sursa: https://a1.ro/premium/mihailesti-14-ani-misterele-uneia-dintre-cele-mai-mari-nenorociri-din-istoria-romaniei-era-gol-fara-maini-fara-picioare-dar-nu-mam-gandit-ca-e-el-id765161.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *